Terariul Substratul Microclimat Hranirea Naparlirea Manipularea Boli Sexarea

Tarantulele au aparut pe Terra acum milioane de ani, probabil cu mult inainte de aparitia dinozaurilor. Foarte putine lucruri sunt cunoscute despre viata lor din perioada preistorica. Spre deosebire de vertebrate, paianjenii nu au schelet intern care ar fi putut fi descoperit sub forma de fosile, deci singurele descoperiri ce au fost facute sunt sub forma unor parti ale corpului acestora conservate in secretii de plante, sau pietrificate.

Singura metoda de a face presupuneri despre evolutia paianjenilor este aceea de a compara intre ele diferitele specii existente la ora actuala.

Se presupune ca primele specii au fost terestre, foarte asemanatoare familiei Teraphosidae. Mai tarziu, unele specii au abandonat vizuinele terestre si au adoptat un alt stil de viata, aparand tarantulele arboricole, ulterior acestea incepand a-si construi plasa pentru a-si prinde prada.

Cea mai veche “fosila” a unui paianjen a fost descoperita in Argentina si dateaza de aproximativ 300 milioane de ani. Acest organism primitiv a luat numele de MEGARACHNE SERVINEI. Acest paianjen a avut o anvergura a picoarelor de aproximativ 50 de centimetrii iar corpul sau a avut o lungime de 13 centimetrii.

O alta "fosila" a fost descoperita in Franta si dateaza de aproximativ 240 milioane de ani, perioada in care dinozauzii evoluau de la specii marine la specii de uscat.

Totodata foarte interesant este faptul ca dealungul timpului anatomia paianjenilor a asuferit doar mici modificari si se poate observa faptul ca paianjenii preistorici sunt foarte asemenatori tarantulelor moderne: se observa o diviziune clara intre cefalotorace si abdomen, forma si pozitionarea glandelor ce secreta “matasea”, pedipalpii, cele 4 perechi de picioare, etc.

In perioada preistorica “matasea” secretata de glandele paianjenilor era folosita la realizarea sacului de protectie ale oualor acestora. Acest lucru ne demontreaza din nou ca tarantulele sunt printre cele mai vechi specii de paianjeni din lume.

O alta caracteristica ce demonstreaza acest lucru este forma si pozitionarea chelicerelor, acestea fiind vericale spre deosebire de cele ale paianjenilor mai evoluati care sunt orizontale si actioneaza precum o foarfeca. Familia Teraphosidae are in componenta sa aproximativ 900 de specii incluzand cele mai mari specii de paianjeni de pe glob, ele traind in mare parte in America, Africa, Asia si Australia.

Acesti paianjeni sunt mari, prezinta peri ca si organe senzoriale si sunt veninosi, iar cresterea lor in captivitate este un hobby relativ nou.

Acesti paianjeni pot fi impartiti in 2 mari grupuri: cei terestrii(ce reprezinta cele mai multe specii) si cele arboricole.

Exista unele specii cum ar fi cele din genul HEMIRRHAGUS ce traiesc in pesteri. Ei sunt in general tarantule mici sau medii cu picioare lungi ce au vederea foarte slab dezvoltata, unora din aceste specii lipsindu-le complet ochii ca o forma de adaptare la acest mod de viata.

Indiferent de unde traiesc, tarantulele au nevoie de un nivel relativ ridicat de umiditate(in general intre 55 si 85%).

Toate tarantulele au nevoie de apa. Un recipient mic trebuie introdus neaparat in terariu. Pentru pui este destul doar mentinerea umeda a substratului. Este foarte important a se asigura o ventilatie buna a terariului, aerul stagnant poate provoca boli tarantulei.

Ca o regula, toate tarantulele pot fi tinute la temperaturi intre 23-27 grade celsius.

Aproape toate tarantulele sunt nocturne sau crepusculare, ele avand nevoie de locuri unde se vor putea ascunde in timpul zilei.

Ca si durata de viata ele pot trai si cateva zeci de ani, depinzand de specie si sex, dar ca regula generala femelele au o durata de viata mult mai lunga iar speciile arboricole au o durata de viata mult mai scurta decat cele terestre.

Brachypelma Verdezi

Brachypelma verdezi

Brachypelma smithi

Brachypelma smithi

Acanthoscurria geniculata

Acanthoscurria geniculata

Theraphosa blondi

Theraphosa blondi

Copyright (c) tarantule-romania.ro